Georges Colleuil, un artist al simbolurilor

https://weinvent.ro/2019/05/06/georges-colleuil-un-artist-al-simbolurilor/

Am stat de vorba luna trecuta cu Georges Colleuil, fondatorul metodei terapeutice RAP (Referentialul Arhetipurilor Personale), la finalul seminarului introductiv in simbolistica Tarotului de Marseille. Despre Georges, Monica Magureanu spunea ca printre rolurile lui sunt acelea de cercetator in Istoria Religiilor, filozof, psihoterapeut si regizor de film, mai nou. Anul acesta are un film, “La Vengeance d’Arianne”, care va intra in Festivalul de la Cannes.

Georges Colleuil este o persoana pasionata de simbol, un scriitor. Ar fi de spus totodata ca pentru cineva obisnuit cu simbolurile, asa cum suntem toti cei de lucram in Marketing si Comunicare, seminarul introductiv sustinut de Georges a fost unul pe cat de util, pe-atat de plin, motiv pentru care am considerat potrivit sa-i adresez cateva intrebari.

Discutia noastra a fost secondata de Claudia Savu, psiholog , practician in metoda Referentialului Arhetipurilor Personale, stabilita in Belgia din 2011, cea care l-a adus pe Georges Colleuil in Romania, din dorința de a schimba imaginea ponegrita a Tarotului in România.

un interviu de Marian Costache, credit foto Marian Costache

Sunteti un artist al simbolurilor. Ce parere aveti despre branduri si despre modul in care publicitatea opereaza cu ele, din aceasta perspectiva simbolistica?

Da, evident, atunci când privim simbolul care ilustrează un brand suntem atinși în diferite aspecte ale percepției noastre. Cred ca există un impact la nivelul inconștientului pe care nu-l identificăm întotdeauna și care nu este neapărat intenționat din partea creatorilor brandului.

Există în simbol un principiu, care mie îmi place, este principiul economiei simbolice. Este același lucru în vise, când vorbim despre condensarea visului. Ideea este că e preferabil să avem un singur simbol pentru a spune multe lucruri decât mai multe simboluri pentru a spune același lucru. Adesea acest lucru este foarte eficient, pentru că dacă simbolul este suficient de clar, de inspirat, va fi suficient de eficient.

Adesea o mică eroare, un mic păcat al oamenilor din publicitate este dorința de a adauga prea mult. Adică, o să o spunem de două ori, chiar de trei ori, pentru a ne face înțeleși. Poate că da, la un prim nivel, vom spune de mai multe ori același lucru, însă profund, în ceea ce privește impactul simbolului asupra inconștientului va funcționa mai puțin bine. Aceasta este prima idee care îmi trece prin minte, principiul economiei simbolice, a spune cât mai multe lucruri cu minimul de informație posibil. Poate fi o culoare, poate fi un obiect, un grafism, etc..

A doua idee ce mi-o sugerați punându-mi această întrebare este că în simbol este important să înțelegem foarte bine mai întâi care este sensul cuvântului simbol. Sensul cuvântului simbol în greaca vine din cuvântul syn-ballein, care semnifică un obiect ce a fost rupt în două și care este la un moment dat reunificat. De fapt, asta este un simbol, ceva ce este rupt și apoi reunificat.

Bineînteles, ideea impactului pe care îl poate avea un simbol asupra inconștientului este aceasta, la un moment dat simbolul pe care îl văd, fie că este imaginea, grafismul, culoarea, etc., poate avea un impact dar acesta va rezona cu o parte din mine care este deja gata să-l primească. Ca și cum simbolul cel mai eficient este simbolul cu care o întâlnire este posibilă, o adevarată întâlnire este posibilă.

Va ganditi la o poveste anume?

O să iau un exemplu. Este una dintre cele mai vechi reclame ale lumii, reclama brutarului în Grecia Antică. La început nu era o reclamă, era un semn indicator pentru a-i informa pe oameni despre ceva ce se petrecea în acel moment. Veți vedea.

Avem un mit care se numește Mitul Medusei. Este vorba despre un cavaler, el se numește Perseu, și acest cavaler este însărcinat să o omoare pe Medusa, iar Medusa este un monstru teribil pentru că, atunci când ea te privește, te paralizează, te transformă în piatră. Așadar, nimeni nu o poate privi în față. Din acest motiv, niciun cavaler nu a reușit să scape de ea. Ce s-a întâmplat a fost că Perseu a găsit soluția.

Avea un scut foarte luminos și s-a apropiat de Medusa mergând cu spatele. Medusa s-a văzut astfel pe ea însăși în oglindă și Perseu a profitat pentru a-i tăia capul. A luat acest cap al Medusei și a l-a pus pe scutul său așa încât de fiecare dată când mergea la luptă, contra inamicilor săi, nu avea nevoie să își scoată arma. El le arăta scutul și întreaga armată inamică rămânea astfel împietrită.

Imaginea este psihanalitică însă publicitatea știți foarte bine că are de-a face cu psihanaliza. Ideea este că atunci când ne privim propria imagine, imaginea umbrei noastre, a ceea ce nu vrem să vedem în noi, are loc aceasta paralizie care se produce. Imaginați-vă că în Grecia Antică puneam portretele Medusei pe cuptorul brutarului. A durat până în perioada istorică, trecem așadar de perioada mitologică. Pentru a nu deschide cuptorul în timp ce pâinea creștea.

Astfel, persoanele care treceau prin fața cuptorului, dacă vedeau imaginea Medusei, ei bine, făceau o mică întoarcere pentru că exista arhetipul înfiorător care se găsea încă acolo, dar în același timp era foarte pragmatic căci pericolul era să deschizi cuptorul atunci când pâinea creștea. Această imagine a fost multiplicată și a devenit astfel, pentru mult timp, simbolul brutăriei și al brutarului. Am uitat însă de ce.

Din punctul dvs. de vedere, ce-ar trebui sa stie cei care opereaza cu simboluri in publicitate?

Adesea pierdem originea impactului simbolic, chiar și într-o reclamă, o culoare, un anume grafism, desenul unei litere care va semăna cu, nu știu, forma unei galaxii sau un șarpe și asta ne cere să căutăm sursa. De aceea creatorii din publicitate, eu cred că atunci când studiem publicitatea acesta este primul lucru pe care îl avem de învățat, lucrul cu inconștientul colectiv, lucrul cu mitologia, lucrul cu arhetipurile, lucrul cu istoria civilizației noastre.

Gândiți-vă de exemplu la blazon, blazonul în Evul Mediu reprezenta o marcă de identitate, era ca un brand individual. Putea fi și o marcă colectivă, leul unei familii, vulturul altei familii dar existau și armoarii individualizate. Atunci când ne prezentam blazonul, foarte construit, cu reguli extrem de interesante, între  culori, animale totem, flori și vegetale, era extrem de construit și extrem de bine legat de istoria familiei. Atunci când ne prezentam blazonul, armoaria, spuneam ceva despre noi, povesteam ceva, ne legam de o memorie.

Ati observat o evolutie a simbolurilor folosite in publicitate?

De zece ani, poate un pic mai mult, blazonul revine în limbajul publicitar. Suntem obișnuiți să vedem armoarii în cluburile de rugby, în universități, adesea reprezentate prin armoarii. Vinul, berea, sunt produse care se vând mulțumită logo-urilor. Nu sunt logo-uri, sunt armoarii.

Și mașinile? Toate logo-urile auto sunt resurgențe ale armoariilor medievale. Rombul la Renault, șevronul la Citroen, împărțirea în patru părți egale argint și azur la BMW, calul la Porche, și am putea continua. Chiar și simbolul Opel, simbolul Opel acest tip de undă știți ce era? Era zeppelinul, acest extraordinar balon dirijabil care a reprezentat gloria Europei la începuturile aviației.

Toată lumea considera că era un progres științific extraordinar. Opel a integrat imediat simbolul acestui balon dirijabil și au creat astfel simbolul mașinii. Apoi, zeppelinul a căzut, a ars, au existat victime omenești, o catastrofă, și Opel a fost pus într-o situație dificilă. Ce au făcut la acel moment? Au început să stilizeaze desenul dirijabilului și astăzi tot ce a mai rămas este o undă, și toată lumea a uitat că este o reprezentare conceptuală a unuia dintre cele mai mari progrese ale științei.

Priviți de exemplu mașina SAAB, acolo de asemenea avem un simbol incredibil. SAAB nu mai sunt multe dar a fost totuși o mașină mitologică. Simbolul SAAB este un grifon. Și ce este un grifon? Este un leu care are un cap de vultur. Este un monstru pe care îl găsim în Harry Potter și multe alte legende inițiatice. De ce? Pentru că SAAB construiește motoare de mașină însă și motoare de avion. Deci puternic pe pământ, puternic în cer.

Ce facem? Nu o sa punem două simboluri. Nu vom pune un leu, Peugeot a făcut asta deja, leul Peugeot este un leu heraldic, deci, vom face un leu cu un cap de vultur. Și aceasta există în reprezentarea fantastică populară. Iată cum un personaj mitic, grifonul, îl numim așa, devine logo-ul publicitar al unei mașini ca SAAB.

Este RAP o metoda utila pentru cei care opereaza cu simboluri, in domenii precum Comunicarea si Marketingul?

Înțelegeți bine că forma în care funcționează simbolul, și în care îl vom elabora, îl vom gândi într-un proiect comercial, de marketing, nu poate fi doar fructul întâmplării. Este o elaborare. Pe ce ne vom moderniza? Cum vom învăța să facem să funcționeze simbolul? Nu există o școală a simbolului în sens universitar.

De aceea noi în România am dezvoltat  metoda RAP – Referențialul Arhetipurilor Personale, metodă ce ce ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și viața noastră. Metoda RAP se sprijină în mod esențial pe imaginile pe care le găsim în Tarot și deci studiem simbolistica Tarotului.

Trebuie să știm că Tarotul este probabil catalogul de simboluri cel mai elaborat pe care istoria umanității l-a conceput și creat vreodată. A lucra cu Tarotul, a învăța cum a fost structurat, elaborat, este o modalitate excelentă de a lucra simbolistica culorilor, formelor, animalelor, florilor și a înțelege impactul simbolului asupra inconștientului uman.

Vă invit să veniți să descoperiți RAP-ul, Tarotul, voi mai fi în România pentru un timp, pentru a transmite aceste învățăminte.

Claudia Savu

Claudia Savu este psiholog, practician in metoda Referentialului Arhetipurilor Personale, practicand psihoterapia in Belgia, tara unde s-a stabilit inca din 2011. Este un om pasionat de calatorie si de cunoastere, de carti, de peisaje si de viata, ceea ce a dus, nu intamplator, la intalnirea cu Georges Colleuil si la dorinta sa de a il aduce in Romania.

Claudia este pasionata de romanele psihologice ale lui Dostoievski, autor despre care Nietzsche afirma ca este singurul psiholog de la care mai avea ceva de învățat

Dorința de a il a aduce pe Georges in România a fost impulsionata de dorința de a schimba imaginea ponegrita a tarotului in România , unde adesea acest valoros instrument simbolic este redus la simpla divinatie, pierzându-și astfel latura profund terapeutică.

Share: