Interviu apărut în Grimoire de Mnemosyne : legrimoiredemnemosyne.wordpress.com/category/georges-colleuil-et-le-referentiel-de-naissance/
Traducere Mihaela Someșanu
Este Tarotul o fântână a simbolurilor?
Dacă da, cum ne potolim setea eficient?
Am crezut dintotdeauna că Tarotul nu este un joc de cărți ci un ansamblu coerent de simboluri care de-a lungul istoriei (secolul al XIV-lea) au fost reunite într-un joc de cărți. Și atunci, prin metonimie (conținătorul preia numele conținutului), am numit Tarot jocul de cărți în cauză. Imaginile reprezentate au toate conotația unui simbolism specific unei culturi, ere, filosofii particulare. Dar în spatele acestor simboluri se profilează energia arhetipurilor care presupune un caracter universal, legând fiecare simbol de matricea sa adânc înrădăcinată în inconștientul colectiv. Prin conectarea la aceste arhetipuri ne conectăm la fundamentul umanității dar și la ceea ce o hrănește și îndestulează. În acest sens vorbesc despre o fânână a simbolurilor. Tarotul ne scufundă în inima simbolului care ne conectează la arhetip și deci la inconștientul colectiv ce conectează viața noastră cotidiană la fundația noastră vitală arhaică.
Cum poate lumea simbolică a Tarotului să ne ajute să dăm sens existenței noastre?
Invită el – așa cum a fost conceput de Albert Camus – să se revolte împotriva absurdului vieții pentru a-i da acel înțeles?
E o chestiune de procedură. Dacă cineva folosește Tarotul din punct de vedere psihologic, pentru a încerca să clarifice o situație, să rezolve un conflict sau să găsească un sens unui eveniment, se găsește într-o problemă filosofică majoră. Fie omul este înscris într-o poveste care merge dincolo de el și joacă un rol care i-a fost încredințat a priori de o forță transcendentă, și atunci asta înseamnă că sensul există deja, mai mult, că viitorul este înțeles prin trecut, fie nu există nici un sens a priori, deci nici o forță transcendentă și atunci, după cum s-a gândit Camus, omul este capabil să dea sens vieții sale pentru a scăpa de absurdul condiției umane. Descifrarea unui simbol prin însușire ne permite să dăm un sens.
Ne poate ajuta Tarotul să exploatăm conținutul viselor?
Exploatarea viselor este, cred eu, mai interesantă decât interpretarea lor … exploatarea potențialului vast al Tarotului (și, prin urmare, al fiecăruia dintre noi) este probabil mai interesantă decât interpretarea sa unică?
Există un punct comun între Tarot și vise, este lumea imaginilor. Capacitatea omului de a crea imagini. Analizarea unei arcane ca și cum ar fi subtitrarea unei imagini onirice, iată ce ne va apropia și mai mult de noi înșine. Mai mult decât atât, dacă vom considera că o arcană din Tarot este un maestru, vom spune că nu ne dă răspunsuri la întrebările pe care le punem, ci ne obligă să cercetăm răspunsurile pe care credem că le avem. Și atunci Tarotul, ca un maestru, un filosof, un înțelept, nu ne răspunde ci ne întreabă. Anumite protocoale din Tarot ne permit să ne interogăm visele. Aceasta este ceea ce am dezvoltat în eseul meu: “Visul, cheia identității”. Ca o remarcă amuzantă, printre toate ipotezele emise cu privire la etimologia cuvântului „Tarot“, una dintre ele, provenind se pare din egipteană, ar fi „TAR GOR“, care înseamnă literal „Calea Regală“ . Nu mă pot abține să nu mă gândesc la ceea ce a spus Freud despre vis: “un drum regal care duce la cunoașterea inconștientului.”
Este Referențialul Arhetipurilor Personale cartea de identitate a unei persoane, ADN-ul său? Este fix, o dată pentru totdeauna, sau poate fi evolutiv?
Nu, Referențialul nu este în niciun caz ADN-ul unei persoane. Este o oglindă a evoluției. Arcanele sunt fixe, o dată pentru totdeauna, prin calcule, și există milioane de oameni care au același Referențial al Nașterii. Așa că adevărata chestiune nu este să știm ce arcană avem în Referențial ci cum se exploatează bogăția, potențialurile, cum trecem testele, etc. Este în același timp o proiecție subiectivă, asemănător limbajului pictural utilizat în anii șaizeci. În consecință o ședință reușită în Referențial se face prin interacțiunea cu un mijlocitor, ideal un practician agreat al metodei Referențialului Arhetipurilor Personale, care vă etalează arcanele ca pe niște oglinzi, vă reîncadrează dacă e necesar, vă deschide noi direcții de reflecție, vă arată căile posibile și vă ajută să vă apropiați simbolurile în funcție de casele în care se găsesc arcanele, ținând cont în mod special de experiența și unicitatea voastră. O ședință în Referențial este o conversație filosofică împrejurul simbolurilor care vă sunt prezente în temă și un bun practician este acela care știe să dezvolte calitățile maieuticii unui bun jurnalist.
Dar Tarotul și sexualitatea?
Iată, cred, un potențial al Tarotului care face parte din fiecare dintre noi și care nu este niciodată abordat, doar prin intermediul Diavolului care este reductor. Ca să fiu pragmatic, pot vedea subjugarea la Spânzurat, atingerile și mângâierile la Îndrăgostit, frigiditatea la Papesă, masturbarea la Magician, isteria la Forță, impotența la Împărat, homosexualitatea sub Soare… Putem, cu ajutorul Tarotului, să ne identificăm mai bine și să ne trăim mai bine sexualitatea? Este permis să abordăm în consultație – oricare ar fi forma ei – acest aspect intim atât de vital și totuși atât de înfrânat și astăzi, fie de către religie, fie de o moralitate burgheză ipocrită și consensuală? Prin urmare, să ne eliberăm! Cum spunea Léo Ferré “Ce este împovărător când vine vorba de morală este că tot timpul e morala celorlalți”. Chestiunea sexualității este delicată și atât de subiectivă. Văd asta chiar și prin sugestiile dumneavoastră. Totul depinde din ce unghi privim pentru a decripta legătura dintre arcană și sexualitate. Dacă recunosc subjugarea la Spânzurat, văd de asemenea în această arcană și frigiditatea, ca dificultate în a da drumul. Spânzuratul ne vorbește despre abandon. Evocă mitul lui Oedip legat de un picior de un arbore, abandonat pe muntele Citeron. De altfel numele Oedip semnifică din punct de vedere etimologic “cel cu picioarele umflate”. Autorii anonimi ai Tarotului au avut acces la cunoștințele arhetipale prezente în mituri. Ne putem gândi de asemenea la Odin, la Sfântul Petru, etc. Frigiditatea este adesea legată de refuzul mai mult sau mai puțin conștient de a se abandona, din teama puternică de a fi abandonat. Aceasta este o caracteristică esențială a Spânzuratului. De asemenea aș vedea lesne isteria în Lume. Exigența unei perfecțiuni absolute ce caracterizează atât această arcană cît și nevroza. Dar toate acestea merită sî fie aprofundate și dezbătute.
După Tarotul ca instrument de autocunoaștere, am ajuns azi la Tarotul vindecător. Nu-i acordăm o prea mare putere care, greșit controlată, poate conduce la derive grave?
Referențialul Arhetipurilor Personale este un instrument de autovindecare în sensul că ajută la o cunoaștere mai bună de sine și prin urmare și a sursei suferințelor. Mă feresc de concepția magică, o arcană de Tarot nu este un medicament.
Am descoperit cu bucurie că sunteți și poet! Proză sau poezie, nu este Tarotul pretextul potrivit pentru creația artistică, mijlocul ideal de (re)conectare cu Sinele nostru Superior, “prețiosul mied aflat în Odrerir”?
Prin puterea sa evocatoare, Tarotul este în egală măsură un instrument de terapie prin artă. Inspiră, este inspirator. Să nu uităm numărul extraordinar de poeți, creatori, artiști care au găsit în Tarot o sursă vie a unei inspirații fecunde. Cel mai cunoscut dintre aceștia, Gérard de Nerval, dar în egală măsură André Breton, Nicky de Saint Phalle, Italo Calvino, Woddy Allen și de actualitate, Terence Malik al cărui film “Cavalerul de cupă” urmează să apară.
