În viață, totul se mișcă, se transformă și evoluează în permanență, animat de Forța supremă a Iubirii care garantează Unitatea și echilibrul Întregului. În fiecare clipă, în întreg universul, legea Echilibrului se împlinește și devine pe Pământ fundația echilibrului și Justiției.
Astfel, tot ce ni se întâmplă în Viață trebuie acceptat ca fiind just, chiar dacă motivele ne scapă. Contextul social în care ne-am născut, punctele forte și slăbiciunile cu care am fost dotați și tot ce ni se întâmplă în existența noastră – plăcut sau neplăcut – sunt manifestările Echilibrului universal, expresia unei necesități.
Nimic nu este rezultatul hazardului. Evenimentele înscrise în parcursul nostru existențial cărora le ignorăm motivul pentru care există au întotdeauna o cauză, chiar dacă este originară departe în timp sau rămâne neexplicată pentru totdeauna. Ca tot ce se întâmplă, “hazardul” este manifestarea legii Echilibrului universal.
ACCEPTAREA DEPLINĂ A TOT CE NE REZERVĂ VIAȚA NE AJUTĂ SĂ FIM UNUL CU ÎNTREGUL
Atitudinea de refuz sau de revoltă față de ce ne impune Viața ne desparte de evoluția armonioasă a Întregului. Dar acceptarea nu înseamnă resemnare; acceptarea ne permite trezirea conștiinței și ne determină frecvent să ne reconsiderăm modul de gândire și acțiune.
Omul modern, prea des egocentric și preocupat de Sine, ignoră nevoile profunde ale sufletului său și fuge de orice formă de suferință și adversitate: consideră just numai ce îi este agreabil și convine intereselor lui egoiste.
TOT CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ NE ESTE NECESAR ȘI ESTE UN MIJLOC DE A EVOLUA, DE A SPORI ÎN ÎNȚELEPCIUNE ȘI UMANITATE
Spre deosebire de regnul mineral, vegetal și animal care sunt guvernate de legi naturale și instinct, Omul, purtător al dimensiunii sacre, unitare și impersonale ale conștiinței, este dotat cu rațiune și liber arbitru. Este liber să gândească și să acționeze, deci complet răspunzător de faptele sale și de consecințele acestora.
Tot ceea ce Omul gândește și face trebuie să fie în armonie cu Unitatea Întregului. Dacă nu, mai devreme sau mai târziu, legea Echilibrului universal îl va face să sufere șocul consecințelor actelor sale inconștiente, injuste sau rău intenționate.
LUMEA ESTE CEEA CE OMUL CONSTRUIEȘTE
Sufletul omului, prin natura lui, aspiră la adevăr și dreptate. Întreaga societate are nevoie de un sistem judiciar în care legile sunt juste și legitime, cu alte cuvinte, în acord cu Ordinea universală. Prea des credem că ceea ce este legal este neapărat și legitim.
Justiția oamenilor are ca scop, pe de o parte, să garanteze libertatea individuală – pentru ca fiecare să-și implinească destinul cu demnitate, servind binele comun – și pe de altă parte, să conserve securitatea individuală și pacea socială pedepsind crimele și delictele și să responsabilizeze pe delicvenți.
NU EXISTĂ PACE FĂRĂ JUSTIȚIE ȘI NU EXISTĂ JUSTIȚIE FĂRĂ RESPONSABILITATE
« SENSUL EXISTENȚEI »
VIVRE LIBRE, Franța, 4 Iunie 2016.
Sursa : http://www.vivrelibre.net
