Autor Elena Beca
Arcana Forța trimite la capacitatea omului de a face schimbări atât în propria viață cât și asupra mediului înconjurător. Ea are legătură cu energia care întreține viața și se opune forțelor distrugătoare, tendințelor entropice caracteristice universului material.
În același timp forța este legată de conștiență care guvernează prezența omului în lume.
Ca forță a vieții, se manifestă prin demnitatea atribuită omului, de a fi cocreator cu Demiurgul, prin intenție. Intenția este asociată, la rândul său cu discernământul, cunoașterea binelui și a răului.
În psihanaliză se folosește conceptul de sublimare, prin care se înțelege canalizarea energiei sexuale neinvestite afectiv conform principiului plăcerii, spre alte preocupări, pentru a da loc unor realizări valorizate social. Conștientizarea este punctul de cotitură între energia instinctuală și energia spiritului.
Forța înlătură frica și face posibile mari realizări.
Romanul Agonie și extaz de Irving Stone înfățișează, în mod magistral, felul original în care un om își croiește drum prin viață, schimbând pentru totdeauna acele părți ale lumii în care își manifestă talentul, expresia copleșitoare a forței cu care a venit în această lume.
Michelangelo Buonarroti și-a început ucenicia de artist, ca o mână bună de pietrar, în atelierul din Florența a lui Ghirlandaio.
Avea atâta încredere în el însuși încât nu pregetă să își uimească ma-iestrul de la bun început.
-De plătit nu pot să vă platesc nimic, spuse Michelangelo .
………………………………………………………………………………………
-Tata, de câte ori i-am pomenit de pictură, mi-a tras o sfântă de bătaie. …. Bunăvoința dumneavoastră de a mă primi ucenic o să mă apere. Și pe deasupra și faptul că-i veți plăti șase florini în primul an, opt în al doilea și zece în al treilea.
Ochii lui Ghirlandaio se aprinseră.
– Asta-i nemaipomenit ! Să plătesc pentru cinstea de a te învăța!
– Altfel nu pot veni să lucrez cu dumneavoastră . Asta e singura cale . ( Agonie și extaz, pg 13)
A călcat în picioare toate regulile, dar a fost primit în rândul creatorilor toscani.
Michelangelo se trăgea dintr-o familie nobilă, cu o avere fondată în 1250, care iși epuizase resursele materiale in ani, tatăl său Lodovico Buonarroti, cautând căi de a nu cheltui banii rămași familiei din rezerve răzlețe și nu a munci pentru ei. Mama lui descinzând din familia Rucellai, la fel de nobilă ca cea a Medicilor cu care se înrudeau, murise atunci când copilul avea șase ani.
Băiatul găsise dragoste și bucurie în familia pietrarului Topolino, de peste dealul casei lor din Settignano, de pe valea fluviului Arno, a cărui nevastă îl și alăptase pe vremea când mama lui era prea bolnavă ca să-l poată hrăni.
Acolo se așternea tăcut la lucru, cioplind în blocuri cu muchiile rotunjite pietra serena, adusă din cariera învecinată….În felul ăsta își uita el de necazuri, lucrând cu loviturile sigure pe care le deprinsese în curtea aceasta de pietrar încă de pe vremea când era de-o șchioapă și pietrarul le dăduse, lui și copiilor săi, câte-un ciocan și o daltă ca să ciocănească resturile de piatră.(Agonie și…pg 21)
Lodovico nu era de acord cu alegerea fiului său de a deveni artist. Dar Michelangelo credea în menirea lui. Înțelegea ce înseamnă să fie artist, dând formă gândurilor sale, scrutându-și mintea, punând de acord inima cu gândurile și mâna cu cele văzute la obiectul din fața lui . ( Agonie și …pg 38)
În capela ridicată de strămoșii mamei sale, și ai săi, privind pereții acoperiți de fresce, Michelangelo își dădu seama cu mâhnire că Buonarroti nu erau numai zgârciți, erau dușmanii artei, pentru că îi disprețuiau pe cei ce o crează.( Agonie și…pg 47)
Preocupat de viitorul său de artist, Michelangelo își dădea seama, privind la creațiile artiștilor înaintași, că pentru el va fi întotdeauna mai important, dincolo de forma frumoasă, să poată reda simțământul stârnit de cele văzute. (Agonie și…pg50)
Simțirea lui îl făcea să creadă ca sculptura era cea mai expresivă dintre arte. Sculptorul trebuia să fie asemenea lui Dumnezeu care crease lumea de la început și crease și omul. Dumnezeu era sculptorul desăvârșit….Toscanul eraun sculptor innăscut. (Agonie și…pg 57)
El, Michelangelo Buonarroti, era un sculptor innăscut. Contactul pipăit cu piatra îl făcea să simtă că lumea se afla din nou la locul ei, și vibrația loviturilor transmitea valuri de putere de-a lungul brațelor sale firave , spre umeri, tors și apoi în jos, prin diafragmă și coapse, până în vârful degetelor de la picioare. (Agonie și…pg63)
Se simțea înrudit cu cioplitorii pietrei în mijlocul cărora trăise, care-și petreceau viața în tovărășia celei mai simple și mai rudimentare forțe de pe pământ, piatra muntelui, făurită în cea de-a treia zi a Genezei. (Agonie și…pg67)
Florența era plină de operele artiștilor nemuritori. Toți începătorii în ale artelor se confruntau cu măreția și splendoarea realizărilor acestora. Poveștile despre viața lor circulau în cercurile consacrate. Michelangelo cunoscu două crucifixuri, pe cel al lui Brunelleschi și cel al lui Doatello. Îi mărturisi lui Ghirlandaio, poticnindu-se, că preferă plugarul lui Donatello în locul Cristului străveziu al lui Brunelleschi , care arăta atât de plăpând, încât părea că fusese creat anume pentru a fi răstignit. La Donatello, răstignirea lui Crist se abătuse pe neașteptate, înspăimântătoare pentru omenire, la fel ca pentru Maria și pentru ceilalți de la picioarele crucii. Încercă să mai spună că poate spiritualitatea lui Crist nu depinde de gingășia lui trupească, ci mai degrabă de esența învățăturii sale. (Agonie și…pg70)
Conștient de talentul neașteptat al lui Michelangelo, Ghirlandaio îi mărturisește, Sunt gelos pe ceea ce va ieși până la urmă din talentul tău de a desena (Agonie și…pg79) și îl trimite, la cerea lui Lorenzo, Il Magnifico, să lucreze în grădina de sculptura înființată de acesta pentru a învăța sub îndrumarea lui Bertoldo, urmașul lui Donatello.
Bertoldo era un maestru desăvârșit, Luati-o încetișor, îi îndemna el pe noii veniți. Nu vă grăbiți. Avem o singură treabă aici, să învățăm. N-avem nimic de vândut decât învățătura, nimic de desăvârșit decât propria voastră îndemânare și măiestrie . N-aveți altceva de făcut decât să propășiți. Calma. Pregătiți-vă să vă dedicați întreaga viață sculpturii. ….
Am să vă arăt tot ce Ghilberti l-a învățat pe Donatello, iar Donatello pe mine. Cât de mult veți prinde, asta depinde de puterile voastre. (Agonie și…pg 91-92)
La o săptămână după sosirea sa în grădina de sculptură , Michelangelo se află pentru prima dată în prezența lui Lorenzo, care era stăpânul Florenței, iubit și respectat de toți artiștii pentru dragostea lui față de libertatea gândirii, cel mai mare protector al literaturii și artei, și al fiicei sale Contessina, asupra căreia tânărul produse o impresie puternică.
Bertoldo continua să își instruiască ucenicii, iar Michelangelo era ca și fiul lui. Acum il învăța să deseneze ca un sculptor. Desenul în sine înseamnă învățătură. Înseamnă disciplină, un mijloc prin care sondezi câtă cinste se află în tine . E o spovedanie, el va dezvălui totul despre tine, în timp ce tu îți închipui că ești cel care dezvăluie pe altcineva. ..Ține minte asta figlio mio, a desena înseamnă a fi asemenea lui Dumnezeu când i-a dat suflare lui Adam, suflarea exterioară a artistului și cea interioară a modelului, iată elementele ce crează o a treia viață, nouă, pe hârtie. Faptul iubirii, Michelanelo, faptul iubirii, prin care totul s-a născut pe pământ. (Agonie și…pg106)
Apoi spunea și că, a încerca să înțelegi o altă ființă omenească decât tine, să pătrunzi până în străfundurile ei, acesta este cea mai primejdioasă dintre toate strădaniile omului și artistul o înfruntă fără altă armă decât pana și cărbunele. Dar Michelangelo gândea mai departe, Nu există primejdie de moarte mai palpitantă decât aceea a omului singur, străduindu-se să creeze ceva ce n-a mai existat înainte. . (Agonie și…pg105-106) El credea că nimeni nu ar trebui să se facă artist numai pentru că e în stare să fie, ci numai când simte că n-ar putea altfel și s-ar simți nenorocit fără arta sa.
În timp ce în sufletul lui înflorea un sentiment de venerație pentru Contessina, lucrul cu piatra îl însuflețea de fiecare dată. Pentru el, marmura albă, lăptoasă, era o substanță vie, care simțea, pricepea, judeca. ..Ce simțea el pentru ea, nu era teamă…O voce lăuntrică îi șoptea. Aceasta este dragostea. . (Agonie și…pg133)
După un an de zile de instruire cu Bertoldo, Micelangelo trăia cu spaima că Lodovico care dorea ca el să câștige bani pentru a susține familia, avea patru frați, cea de a doua soție a tatălui său si o bunică, îi va cere să părăsească sculptura. Inspirat de vederea unei statuiete vechi a unui faun, pe care o vede intr-o galerie a lui Lorenzo, sculpteză o minunată versiune nouă a acestuia, facându-l pe Lorenzo să recunoască în el pe artistul talentat, de care voise să fie sigur pe tot parcursul perioadei în care îl lăsase să studieze, fără a-l încuraja. Acum Lorenzo îl invita să locuiască la palat alături de familia sa și să sculpteze în continuare.
În palat locuia împreună cu Bertoldo care îl primește spunându-i, talentul e ieftin, să te dedici lui costă scump.O să te coste viața. La ce altceva folosește viața? replică Michelangelo. . (Agonie și…pg142)
Michelangelo lucra marmura cu pasiune , folosindu-și intuiția. Bertoldo nu prididea să-l mustre transmițându-i reguli tehnice.
Alături de Il Magnifico , Michelangelo participă în studiolo la viața oamenilor Renașterii italiene, Angelo Poliziano, Pico della Mirandola, Marsilio Ficino. Aceasta este sancta sanctorum, cea mai însemnată parte din tot ce se învață la Florența ia ființă în acestă cameră. . (Agonie și…pg157)
O mână de oameni îndrumați și ajutați de Lorenzo de Medici se străduiau să creeze un nou mod de gândire sub stindardul umanismului. Noi vrem să redăm omului Universul și pe om lui însuși. (Agonie și…pg161) era deviza lor.
Benivieni îl învăță să scrie sonete. Poliziano adăugă, Nu trebuie să renunți la studierea poeziei…Pentru a fi un artist desăvârșit nu e de ajuns să fii pictor, sculptor sau arhitect, trebuie să fii și poet dacă vrei să atingi o expresie deplină. (Agonie și…pg175)
Veni apoi timpul ca Michelangelo să lucreze la o temă. Tema nu trebuia împrumutată de la nimeni . Trebuia să vină din interiorul lui. Îi mărturisi lui Loenzo, mă simt aproape de Madona. Ea e singura imagine care mi-o evocă pe mama. Poate că ceea ce simt eu pentru mama va mărturisi și ce a simțit ea pentru mine.( Agonie și…pg184) Tema lui urma să fie Fecioara cu pruncul. Hotărî să o înfățișeze pe Maria în clipa alegerii, în timp ce își alăpta pruncul, când, cunoscându-i soarta, ea trebuia să hotărască, viitorul, viitorul ei, al copilului ei, al întregii lumi. (Agonie și…pg187)
Lucrarea sa exprimă framântarea, cumpăna emoțională intensă oglindite pe fața Mariei, care simțea în același timp pe Iisus atârnat la sân și greutatea crucii în mâna ei . (Agonie și…pg198)
A fost lucrarea lui de absolvire. Lorenzo i-a dat o pungă cu bani ca să poată călători să vadă opere de artă în toată Europa. Michelangelo dărui punga de bani familiei.
După moartea lui Bertoldo (decembrie1941), muri și Lorenzo (aprilie 1942)
Acum Michelangelo nutrea în inimă o singură dorință, izvorâtă din iubire și durere, să creeze ceva în amintirea lui Lorenzo, o temă care să destăinuie multitudinea însușirilor marelui dispărut. Talentul, curajul, întinderea și adâncimea cunoștințelor lui…( Agonie și…pg264)
Cu ajutorul starețului de la mânăstirea Santo Spirito, reuși să își desăvârșescă învățătura, făcând pe ascuns, disecții pe cadavre. Părintele Bichienelli îi înțelegea aspirația de cunoaștere și nu a pregetat să încalce interdicțiile vremii dându-i acces la materialul de studiu.
O moarte neașteptată puse capăt disecțiilor. Muri Ghirlandaio. În ziua în care Ghirlandaio a fost înmormântat Michelangelo s-a dus să mulțumească părintelui Bichienelli oferindu-se să facă o lucrare pentru biserică. I s-a comandat un crucifix din lemn, pentru altar.
Acum trebuia să creeze un Crist nou, mai mult om decât Dumnezeu. Când se socoti gata să înceapă cioplirea, avea în față o concepție nouă, întoarse capul și genunchii lui Crist în direcții opuse, realizând prin aceasta o înfățișare grafică a grelei sfâșieri lăuntrice, atât fizice cât și sufletești, a unui om tras din două părți.( Agonie și…pg300)
Când îl văzu părintele Bichienelli îi spuse, Crucifixul oricărui artist nu este altceva decât un autoportret. Al tău e tocmai ce mi-am dorit…Îți mulțumesc…Mă faci să-mi fie milă de El. Înainte am crezut că Lui îi este milă de mine. (Agonie și…pg301)
Apoi îl sculptă pe Hercule. Oare Herecule, la fel ca Lorenzo, nu izbândise –o și încă cum- prin îndrăzneală. .Merita deci din plin să fie înfățișat mai mare decât în natură…Își pregăti uneltele, se ghemui în fața blocului uriaș. Vederea lui îi stârnea un simțământ de forță. (Agonie și…pg306)
Statuia va fi a familiei Strozzi care oferi pentru ea o sută de florini de aur .
Pentru cardinalul San Dionigi, sculptă, la Roma, Michelangelo celebra Pieta din Basilica San Pietro de la Roma. Acest cardinal trebuia convins că, el, Michelangelo, era cel mai bun sculptor din Roma.Pieta, milă , durere. Se gândise să lucreze o Pieta de când terminase Madona cu pruncul, căci dacă Madona cu pruncul înfățișa începutul, Pieta însemna sfârșitul, împlinirea dinainte sorocită, a tot ce hotărâse Maria în acel ceas greu pe care i-l hărăzise Domnul. Acum după treizeci și trei de ani, fiul său se afla din nou în poalele ei, după ce își încheiase călătoria. (Agonie…și pg 439) Cea dintâi dorință a lui era să creeze o mamă și un fiu singuri în Univers….
Se simțea aproape de Maria, căci petrecuse multă vreme meditând asupra începutului drumului ei. Acum ea trăia adânc, chinuitor, clipa, fiul ei era mor. Deși mai târziu va învia, în acea clipă era mort cu adevărat, trăsăturile lui oglindind încercările prin care trecuse pe cruce.
…..Trupul lui Iisus va fi țeapăn,…Maria va trebui să dea glas înțelesului uman. Așa i se părea potrivit. (Agonie și…pg457)
Michelangelo dorea să împletească concepția clasică grecească despre frumusețea trupului omenesc cu idealul creștin al nemuririi sufletului. Înlătură deci expresia de durere zguduitoare a morții…și își cufundă cele două siluete într-o mare liniște. Frumusețea umană putea să exprime tot atât de limpede sfințenia, ca și durerea . În același timp ea putea și să înflăcăreze. (Agonie și…pg465)
Artistul cel urât crease o operă de mare frumusețe. Împlinise făgăduiala făcută lui San Dionigi. Era cea mai frumoasă marmură ce putea fi văzută la Roma.
Oamenii veneau să vadă statuia și i se închinau . Fiecare își dădea cu părerea despre presupusul creator . Atunci Michelangelo ciopli cu litere cursive , într-o noapte
MICHAEL:ANGELUS:BONAROTVS:FLORENT. FACEBAT
Întors la Florența în 1499, participă la un concurs pentru realizarea unui monument care să devină emblema cetății. Blocul de marmură Duccio îi fu oferit mai întâi lui Leonardo da Vinci, dar acesta refuză comanda, dezinteresat de sculptura pe care o considera o treabă pentru meseriași. Michelangelo primi cu bucurie comanda.
Într-o noapte se sculă, fără a mai aștepta să se lumineze …și o luă la fugă până la atelierul Domului, unde se opri lângă o coloană.Primele raze ale soarelui se revărsau pieziș peste marmură, proiectând umbra omului din fața ei, în sus, pe toată lungimea coloanei de peste cinci metri și jumătate, împrumutându-i proporții de uriaș. Își ținu respirația și în minte îi veni imaginea lui David, așa cum o cunoștea din Biblie. La fel gândi el – trebuie să se fi simțit David în dimineața aceea în care a pășit înaintea oștilor ca să-l înfrunte pe Goliat. Iată așadar ideea, un uriaș care să simbolizeze Florența. (Agonie și…pg11, vol 2)
Se întreba adesea , există oare în Biblie vreo altă făptură care să dovedească mai multă forță și curaj ca acest flăcău?
David al lui va fi întruchiparea tuturor idealurilor pentru care luptase Lorenzo de Medici, despre care Academia Platoniciană nutrea credința că reprezintă moștenirea legitimă a omului, ca o ființă superioară, capabilă de frumusețe, forță, curaj, înțelepciune….va fi cea mai deplină realizare a bărbăției văzută de omenire până atunci, ființând într-o lume rațională, umană…. David, adică însăși mândria și îndrăzneala de a fi om în toate împrejurările vieții (Agonie și…pg43-45 vol 2) Statuia imensă care palpita de viață fu așezată în fața palatului Signioriei.
Oamenii îi trimiseră mesaje de mulțumire. Ne-ai redat respectul pentru noi înșine. Suntem mândri de a fi florentini…iar Contessina Ridolfi de Medici îi scrise, Tot ce tatăl meu a sperat să înfăptuiască pentru Florența e cuprins în David al tău. (Agonie și…pg85 vol 2)
Data dezvelirii lui David (8 septembrie,1504) întipări în mintea florentinilor o nouă epocă. Contractele și învoielile erau datate, O lună după dezvelirea Uriașului, etc (Agonie și…pg 92 vol 2)
O întâlnire exemplară urma să dea naștere unei noi capodopere silindu-l pe Michelangelo sculptore să picteze bolta capelei sixtine. Papa Iulius al II, îl invită la Roma să îi comande o lucrare de o anvergură deosebită.
Când se află în fața noului Papă, Michelangelo simți energia deosebită și avântul înflăcarat a acestui om care așteptase mult să ajungă în acea demnitate, iar acum era hotărât să să înfăptuiască lucruri mărețe.
Acest Papă îl înțelege și hotărăște să îl facă să-și folosească talentul măgulindu-l.
Ai intrat în grațiile mele, îi spuse, mai presus decât toți maeștrii picturii din Italia.
-….maeștrii picturii? întreabă Michelangelo.
– Da, m-am convins că ești cel mai nimerit artist pentru a termina opera începută de compatrioții tăi Botticelli, Ghirlandaio, Roselli, pe care eu însumi i-am angajat să picteze friza din Capela Sixtină . Îți încredințez să termini capela unchiului meu Sixtus, pictând tavanul. (Agonie și…p189,vol2 )
Până la urmă va picta cei 560 de metri pătrați ai tavanului, transformându-i într-o minune . Purta în măduva oaselor nevoia de a crea numai lucruri de cea mai desăvârșită calitate, de a crea mult peste puterile lui, căci nu se putea mulțumi decât cu ceea ce era nou, proaspăt, deosebit, cu ceea ce însemna o reală dezvoltare a artei în întregul ei…integritatea lui , ca om și artist, era stânca pe care își clădise toată viața (Agonie și…p204-205, vol2)
În această credință îi citise, mai demult, Contessinei pasajul care îi plăcea, din Divina Comedie a lui Dante
Că firii arta – cât e scris să poată –
e ca și unui maistru învățăcelul
deci e lui Dumnezeu ca o nepoată.
Dintr-astea două, de-ai aminte felul
În care Facerea de-Adam tratează,
un om își ia și viața sa și țelul. (Agonie și ….pg 246)
Acum era timpul să-și reamintească.
Apoi Dumnezeu a zis , Să facem om , după chipul și asemănarea noastră,….În clipa aceea știu, la fel de limpede cum știuse orice în viața lui, că nimic nu va fi mai potrivit pentru bolta la care lucra decât Geneza însăși, o nouă creare a Universului. Putea să existe o altă operă mai nobilă decât însăși creația divină a soarelui și lunii, a apei și pământului, zămislirea omului și a femeii? Așadar va crea din nou lumea pe bolta Capelei Sixtine ca și cum ar fi să o creeze pentru întâia oară. Iată tema potrivită pentru cucerirea acelei bolte. Singura care putea să trezească forța lui creatoare în asemenea măsură, încât toată urâțenia și arhitectura ei greoaie să piară ca și cum n-ar fi fost niciodată și în locul ei să apară măreția arhitecturii divine. (Agonie și ….pg 211, vol2)
Singur fiind cu această boltă uriașă și neavând la îndemână decât vopseaua, trebuia să născocească ceva, folosindu-i neajunsurile, silindu-și forțele creatoare pe făgașuri în care altfel nu s-ar fi încumetat. Ori va fi el mai puternic și va putea preface spațiul acestei bolți, ori forța bolții , împotrivindu-se îl va zdrobi. (Agonie și ….pg 214, vol 2)
Dar nu era obișnuit cu înfrângerea. Acest cuvânt i se părea ceva mai rău decât să fie silit să lucreze în domenii care îi erau străine. Folosul meu , își zicea nu poate fi altul decât lucrul meu. Orice altceva e trecător. (Agonie și ….pg 229, vol 2)
Pictând Geneza își atinsese țelul, viața și oamenii de pe tavan erau reali, pentru el, cei de pe pământ erau fantome. Prietenii lui apropiați erau Adam și Eva din Grădina Paradisului. Iată o pereche vrednică să dea naștere seminției umane….Aceștia erau părinții omului, creați de Dumnezeu, iar el Michelangelo Buonarroti, îi readusese la viață, dându-le înfățișare și dimensiuni nobile. (Agonie și ….pg 233, vol2)
Mai trebuia acum să-l creeze pe Dumnezeu. Dacă nu izbutea să-l creeze pe Dumnezeu la fel de convingător cum il crease Dumnezeu pe om, bolta Sixtinei avea să fie lipsită tocmai de focarul de unde izvora însăși rațiunea ei de a fi (Agonie și ….pg 241, vol2)
Michelangelo credea în Dumnezeu și acum trebuia să arate lumii cum este Dumnezeu.
Papei îi-a plăcut blândețea Demiurgului. Era multumit de lucrarea lui Michelangelo. Nu a mai trăit decăt câteva luni după sfințirea Capelei Sixtine.
I-a urmat pe scaunul papal cardinalul Giovanni de Medici , care își luă numele de Leon al x lea.
În 1505 Michelangelo începu să sculpteze din nou, să-l întruchipeze pe Moise. În Moise se vădea hotărârea pătimașă de a-și mântui poporul de la pieire, silindu-l să primească și să se supună celor zece porunci, pe care Dumnezeu le săpase în tablele de piatră și să îndure. ( Agonie și…pg263, vol 2 )
Moise, singur urma să dea toată măreția cavoului lui Iulius al II și reprezenta în același timp cea mai bună lucrare a sculptorului. Era , așa cum spusese cardinalul de Mantua, de ajuns pentru mausoleul oricărui om din lumea asta.( Agonie și…pg 474, vol 2)
Leon îl declară pe Michelangelo Maestrul Lumii în pictură dar îi încredință și o sarcină nouă. Am hotărât să-ți oferim cea mai mare comandă de artă din epoca noastră. Vrem să concepi o fațadă pentru biserica noastră de familie, San Lorenzo așa cum și-a închipuit-o tatăl meu, o fațadă măreață. (Agonie și…. pg 285, vol 2) În capelă hotărî Papa mai trebuiau prevăzute și mormintele celor din familia Medici.
El, Michelangelo spunea, viața e făcută pentru muncă. Înainte , scopul său fusese marmura și tot ce putea scoate din ea. Acum țelul său devenise emoția omenească și ceea ce putea reda din înțelesul filosofic al vieții. Fusese un om al marmurei , acum realiza o contopire a omului cu marmura ( Agonie și…pg 360, vol 2)
În sine sarcina era copleșitoare, cu atât mai grea cu cât extragerea marmurei dorite de Papa, trebuia să se facă dintr-o carieră dezafectată, aflată pe o coastă abruptă din Monte Altissimo. Nu existau drumuri pentrutransportul coloanelor de marmură, așa că Michelangelo a trebuit să creeze un drum de acces la carieră, să facă tuneluri în munte. Lucrarea s-a soldat chiar cu o victimă omenească. Munca această era plină de necazuri. Părintele Bichienelli îl ajuta să vadă lucrurile cu alți ochi. Încearcă să vezi întreaga ta viață ca pe o unitate mai degrabă decât ca pe un șir de frânturi fără legătură. În felul acesta, fiecare perioadă se naște din cea dinaintea ei și poți să-ți dai seama că va urma o alta. (Agonie și…pg313, vol2)
În decembrie 1521 Papa Leon muri.
Ori de câte ori venea un nou papă ceva se schimba în soarta lui Michelangelo. Comenzile se schimbau, unele trebuiau lăsate neterminate.
Timpul trecea și el ajunsese în toamna vieții. Papa Clement, un alt Medici, îi stabili o pensie pe viață de 50 de ducați pe lună, dăruindu-i drept atelier o casă de cealaltă parte a pieței unde se afla biserica San Lorenzo.
I se părea că timpul era schimbător ca firea omului , părea că se strânge, iar anii treceau repede unul în altul 1531, 1532, 1533. De fapt timpul se se preschimba dintr-un abur amorf în materie concretă, devenind parte din forța vitală a statuilor lui, Fecioara cu pruncul…etc..
Dar în viața lui mai avea și altele de împlinit.
În timpul Papei Paul al III lea, Farnese, i se ceru să să picteze Judecata de apoi în partea de est a Capelei Sixtine. Era încredințat că fiecare om e răspunzător de purtarea lui pe pământ, că în fiecare se află un judecător lăuntric. Ar putea Iisus, chiar cuprins de mânie , să rostească o pedeapsă mai aspră…mai fără sfârșit decât osânda necruțătoare, lipsită de ocolișuri, pe care omul și-o dă sieși?( Agonie și …Pg431, Vol2)
Lucrarea lui avea să înfățișeze fiecare ființă umană în deplină claritate fiecare mărturisind întreaga sa vrednicie.
Aceasta era cheia Renașterii învățăturii și libertății omenești, care luase ființă la Florența, după bezna unui mileniu. Niciodată el Michelangelo Buonarotti, toscanul, nu va fi în stare să reducă omul la o frântură nedeslușită dintr-o masă otova, rudimentară, nici chiar dacă acest om se află în drum spre cer sau spre iad. ?( Agonie și …Pg432, Vol2)
Fresca a fost dezvelita in 31 octombrie 1541, la 29 de ani dupa ce frescele de pe plafon ale artistului au fost arate lumii intregi.
Papa Paul al III lea, dorind sa-i dea siguranța zilei de mâine a semnat o breve care îl proclama pe Michelangelo Buonarotti sculptorul, pictorul și arhitectul întregului Vatican, cu o pensie pe viață de100 ducați pe lună.
Mai era doar de salvat catedrala Sfântul Petru din Roma . Fiecare mișcare pe care o făcuse de când îl pârâse pe Bramante papei Iulius , pentru amestecul lui de ciment, îl împinsese spre sorocul acesta de neînlăturat, de a prelua el sarcina construcției.( Agonie și…pg 490, vol2)
Trebuia să creeze cupola . O cupolă nu este un simplu acoperiș . E bolta omului creată după chipul bolții cerului….Nici un om stând sub ea nu trebuia să simtă vreodată că e în stare să-i atingă marginile. ….Lorenzo Magnificul și platonicienii umaniști îl învățaseră că omul e centrul Universului …și știind că, oricât de singur și părăsit s-ar simți, fără sprijinul lui cerurile s-ar nărui. .( Agonie și…pg514, vol2)
……………………………………………………………………………………………………..
În cele din urmă apăru, după 11 ani de gândire, de desen și rugă, de speranță și deznădejde, de încercări părăsite, o creație a închipuirii lui, sinteză a întregii sale arte, uimitoare prin dimensiuni și totuși la fel de fragilă ca un ou de pasăre în cuib, avântată ritmic spre cer, clădită parcă dintr-un văl diafan, care o purta fără efort, ca o muzică, spre văzduh , la înălțimea celor 102 metri, într-o alungire de pară, aidoma sânului Fecioarei din capela Medici… O cupolă cum nu se mai afla alta. .( Agonie și…pg516, vol2)
Peste ani cine s-ar gândi la Michelangelo ca la un om puțin la trup,înalt doar de 1,64 m, cântărind 46 de kg, cu nimic mai greu decât oricare dintre fetele Florenței, trudind luni de zile fără hrană și odihnă potrivită? …Când se ruga, Bunule Dumnezeu , ajută-mă! Se ruga la sine însuși, implorându-se să aibă tărie, să fie neînvins trupește și sufletește, să aibă vigoare și voință de a crea cu fortă viziunea unei lumi eroice. (Agonie și…pg230, vol2)
El însuși ar fi gândit, omul e trecător, doar arta este nemuritoare.
A trăit aproape 90 de ani, a iubit din plin viața încredințat fiind că, forțele nimicirii n-au învins niciodată forța creației. Irving Stone, Agonie și extaz, Editura Polirom, București, 2016 , vol1, 2
Elena Beca a absolvit cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București secția Sociologie, în 1976.
Este Doctor în Filosofie al Universității din București din 1996.
Timp de 22 de ani a predat Sociologie la această Universitate și a colaborat cu alte instituții din domeniul educației.
A avut privilegiul să fie studenta Doamnei Zerka Moreno în Psihodramă și în perioada pregătirii doctoratului a avut un stagiu la Royal College în Londra unde a studiat Life Events and Illness cu George Brown, Tirill O Harris și Paul Bebbington.
În prezent este Practician al metodei Referențialului Arhetipurilor Personale și Formator pentru primele module din această metodă, sub îndrumarea lui Georges Colleuil.
Dr. Elena Beca este o persoană complet dedicată studiului, un interlocutor atent și empatic și mai mult ca toate, un bun povestitor.
