Autor Elena Beca
Împărăteasa este matricea universală în care are loc gestația tuturor lucrurilor. Numită și poarta cerului , ea face legătura între ceea ce este sus și ceea ce este jos. Este modul de multiplicare a intregului, a universului, locul tuturor manifestărilor. De aceea o vedem împodobită cu toate bijuteriile creației.
Împarăteasa este întruchiparea fructificării însăși, fiind descrisă în termenii unei luxuriante proliferări. Prin receptivitate, ea manifestă puterea seducției și a frumuseții.
Mare mamă a ideilor, ea simbolizează și esența emoționalității, fie pozitivă , fie negativă. Împărăteasa susține imaginația, capacitatea de a structura concepte.
Împărăteasa construiește forme în jurul spiritului vieții, având de a face atât cu formalizarea cât și cu restricțiile. Ea prezidează comunicarea.
Este plină de lumină și emană lumină, protejând dragostea, ca energie formatoare a universului. Este dragoste, simțire, dorință.
În aceeași măsură în care crează , ea poate și să distrugă, fapt pentru care este interpretată ca proces, de creștere, distrugere și regenerare.
Împărăteasa înglobează si o trăsătură a masculinitățiii. Astfel , energia sexuală canalizată duce la realizare.
În concepția lui CG Jung , împarătesa are caracteristicile unei ființe chtonice, având ca trăsătură, un element al inconștientului care crează și dizolvă realitatea.
La San –Vitale din Ravena, în absida solitară unde scânteiază mozaicurile de aur, orice vizitator încearcă să dezlege enigma palidului și nemișcatului chip ( Teodora , împărăteasa Bizantului, pg 5) al Teodorei, împărăteasa Bizanțului.
Teodora a fost , o mare împărăteasă care a ocupat alături de Justinian un loc considerabil și care a jucat adesea în cârmuire un rol decisiv , o femeie cu un spirit superior, o inteligență rară, o voință energică, o ființă despotică și rece, violentă și pătimașă , complicată și adesea deconcertantă, dar întotdeauna nespus de seducătoare. (Teodora…pg 6)
În primii ani ai secolului al șaselea, o mimă și dansatoare, Teodora , născută într-o familie umilă din lumea culiselor circului, umplea Constantinopolul cu celebritatea ei scandaloasă. Era foarte frumoasă , dar mai avea pe lângă frumusețe mult spirit și era plăcută pentru verva ei cabotină . Era deasemenea întreprinzătoare, îndrăzneță , nerușinată, plina de veselie.
Ca să reluam expresia gravului istoric Gibbon ,…deveni celebră în Bizanț prin nebuniile ospețelor sale, prin cutezanța vorbelor și mulțimea amanților. ( Teodora…pg 15)
Această viață scandaloasă nu i-a adus mereu satisfacție la Constantinopol. Așa se face că prin anul 521, Teodora se afla la Alexandria , în Antiohia , exercitându-și peste tot , ca să trăiască, trista ei meserie , ca și cum spune Procopiu, cu solemnă și naivă gravitate, diavolul ar fi voit să nu existe loc pe lumea asta care să nu cunoască lipsa de rușine a Teodorei. ( Teodora..pg 23)
La Alexandria ea intră în legătură cu patriarhul Timotei, care a avut o influență covârsitoare asupra sa, ierarh pe care îl va numi totdeauna părintele ei spiritual.
Trecând printr-o criză religioasă, Teodora va fi mereu recunoscătoare față de oamenii care au primit-o, instruit-o și au descoperit sufletul ei pios sub înfățișarea curtezanei pierdute.
În acest timp o bună prietenă a sa, Macedonia cunoștea pe Justinian, prezumtiv moștenitor la tronul bizantin. Având prilejul să-i facă acestuia unele servicii, Macedonia avea trecere la curte, așa că o recomandă pe Teodora cumințită, coaptă , obosită de viata rătăcitoare, dornică să ducă o viață mai retrasă și mai castă( Teodora…pg28) lui Justinian.
Justinian era un bărbat de 38 – 40 de ani, atrăgator si elegant cu o grație simplă și foarte îndatoritor. Foarte calm, foarte stăpân pe el , cu o voință destul de despotică , părea să aibă minte coaptă , caracterul format. Acest om serios, , acest politician , acest diplomat se îndrăgosti nebunește de Teodora. (Teodora…pg30)
Această legătura s-a soldat cu o căsătorie care a uimit pe contemporani. Faptul s-a datorat probabil sufletului nedecis și slab al lui Justinian care avea nevoie de influența unei voințe energice și puternice. În schimb , Teodora era frumoasă, remarcabil de inteligentă, avea o grație innăscută, era spirituală și plăcută, …, avea mai ales spiritul lucid și ferm și totul atesta în ea o fire hotărâtă, autoritară și pătimașă. (Teodora…pg30)
Așa se face că soțul său s-a lăsat călăuzit de ea , de sfaturile sale și a devenit servitorul docil al simpatiilor și ranchiunelor sale.
Încă din vremea bătrânului împărat Justin , unchiul soțului ei, Teodora se amesteca în fiecare zi , cu tot mai multă îndrăzneală în treburile publice . Printre multe cusururi ea avea și o calitate rară, rămânea fidel atașată celor pe care îi iubea. ( Teodora…pg 33) Întotdeauna va ocroti și susține pe cei care o ajutaseră cândva.
În ziua Paștelui din anul 527, în biserica Sfânta Sofia, Justinian a fost uns împărat și alături de el, strălucitoare, împodobită ca o icoană, Teodora împărtășea triumful soțului său. După ce a fost , împreună cu el , încoronată în mod solemn în biserică, noua Augustă, veni după obiceiul suveranilor Bizanțului, să primească ovațiile poporului , in Hipodromul care o văzuse debutând. Visul i se împlinise. ( Teodora ..pg34)
Devenită legendară, frecvent asemănată împărătesei Elena ( 250-330), mama lui Constantin , împărăteasa Teodora a făcut-o repede uitată pe curtezana care va fi fost.
Justinian se proclama ca împărat roman și așa cum poporul roman pretindea să stăpânească, odinioară, asupra tuturor națiunilor din univers tot astfel revendica și el pentru coroană toată puterea pe care le -o conferea lex regia vechilor împărați. După cuvântul unui istoric al epocii , el , Justinian a fost cel dintâi dintre suveranii Bizanțului care s-a arătat cu numele și fapta , stăpânul absolut al romanilor. (Teodora..pg 194)
Se zice că își petrecea zilele și nopțile , în grijă și veghe , pentru a crea pentru supușii săi, ceva folositor și plăcut lui Dumnezeu.(Teodora…pg195).
Justinian cel Mare este numele sub care l-a imortalizat posteritatea bizantină pe acela care la inaugurarea Sfintei Sofia a strigat orgolios Te-am învins, o, Solomoane. ( Teodora…pg196)
Familia imperială locuia în capitală în Palatul Sacru, de dimensiunile unui oraș aparte, căruia nimic nu- i egala bogăția , eleganța și luxul sclipitor. Acolo, Teodora domnea ca stăpână . Ambitioasă cum era, despotică și rece , nu i-a trebuit mult să apuce cu mână fermă puterea pe care o cucerise, foarte femeie cu Justinian, întotdeauna cochetă și dornică să placă, ea s-a obișnuit uluitor de repede cu grandioasa sa majestate. ( Teodora…pg49)
Teodora știa că farmecul ei era cel mai sigur garant al influenței sale.
Ținea cu strășnicie la forma exterioară a puterii. Avea o curte mare , însoțitori, gărzi , cortegii, ca o adevărată parvenită adora și multiplica în jurul ei complicațiile ceremonialului. ( Teodora..Pg 50)
În vreme ce împăratul se arăta accesibil tuturor , neîndepărtând pe nimeni de la audiențele sale, Teodora împingea la extrem exigențele etichetei. Mai mult decât atât, înainte de a fi introdus la ea cineva trebuia să facă vreme îndelungată anticameră. Se știa că o favoare obținută peste capului ei aducea după sine primejdii grave și disgrații iminente…Astfel în ochii tuturor ea însemna puterea și influența pe care o exercita fără îndoială asupra politicii generale a imperiului. ( Teodora…pg 52)
Tot Constantinopolul îi urmarea acțiunile deși se pare că era foarte discretă și misterioasă și greu ar fi putut cineva sa-i pătrundă tainele. Uneori ascundea în palatul imperial oameni pe care voia să îi protejeze. Tot la fel de sigur este că atunci când ura pe cineva nu se dădea îndărăt de la răzbunare , mergând chiar până la asasinat. Ranchiuna ei era tenace…Pentru a-și păstra puterea supremă, ea zdrobea toate piedicile care i se ridicau în cale….E deasemenea la fel de sigur că această răzbunătoare suverană acorda uneori toată favoarea sa oamenilor pe care la început îi urâse și că , chiar dacă avea un suflet despotic și dur , ea rămânea în schimb protectoare pentru cei care o iubeau sau care o slujeau cu credință. (Teodora..pg 62)
Toate acestea se spuneau desigur pe șoptite. Basilisa avea pretutindeni spioni și nu era bine să te expui urii sale .
Măreția împărătească a Teodorei se dovedi într-o situație de primejdie , momentul răscoalei populare Nika, din 532 , care după cuvântul unui contemporan părea să ducă la prăbușirea imperiului. Deznădăjduit că nu putea să înăbușe revolta, Justinian se pregătea să fugă din calea mulțimii. Teodora însă își păstra curajul și calmul. Indignată de lașitatea bărbaților care erau gata să își părăsească îndatoririle, ea se ridică pentru a spune, Chiar când nu va mai rămâne altă scăpare decât fuga , tot n-am să vreau să fug. Cei care au purtat coroana nu trebuie să mai supraviețuiască după pierderea ei. Nu voi vedea niciodată ziua în care lumea va înceta să mă mai salute cu titlul de împărăteasă. Dacă vrei să fugi Cezar , foarte bine, ai bani , vasele sunt pregătite, marea ți-e deschisă , eu rămân. Mi-e dragă această maximă , cum că purpura este cel mai frumos giulgiu pentru un împărat( Teodora…pg 78)
În ziua aceea Teodora i-a salvat tronul lui Justinian . Acesta a reușit să înfrângă pe răsculați.
Cu acel prilej împărăteasa s-a dezvăluit imperialului ei asociat ca un adevărat om de stat superior prin calmul și energia sa .Dacă până atunci ea își datorase locul în consiliul împăratului doar slăbiciunii pe care acesta o avea pentru ea , de atunci înainte Teodora a guvernat ca o stăpână asociată întregii autorități imperiale , dar mai mult decât atât a guvernat bine. (Teodora…pg81)
Contemporanii sunt de acord să spună că Teodora uza fără scrupule de influența fără margini pe care o avea asupra împăratului, că-și exercita autoritatea tot atât ca și el, ba chiar mai mult. În ordonanța din anul 533 prin care Justinian a reformat administrația monarhiei , unul dintre actele cele mai importante ale domniei sale, el a recunoscut că înainte de a hotărî ceva s-a sfătuit cu reverendissima soție pe care i-o dăruise Dumnezeu( Teodora…pg82)
Timp de douăzeci și unu de ani cât a domnit, ea s-a amestecat în toate treburile imperiului, în administrația pe care a umplut-o cu protejații săi, în diplomație , în politică, în biserică .
Astfel stăpână pe tot și sigură pe puterea sa , Teodora reglementa totul după bunul plac, în stat, ca și în biserică și chiar atunci când simțea scăpându-i uneori firea nehotărâtă a lui Justinian , chiar atunci când în fața împrejurărilor sau în fața influențelor mai puternice părea pe moment să cedeze, întotdeauna spiritul ei îndrăzneț și suplu a știut să păstreze pentru viitor revanșele strălucitoare, ambițioasă și șireată pretindea întotdeauna și în toate lucrurile să aibă ultimul cuvânt și reușea. ( Teodora…pg83)
Toată lumea știa că nu există, în afară de Teodora, nici o cale sigură catre onoruri. Tot ea era cea mai sigură garanție împotriva tuturor disgrațiilor. Așa că era mai prudent și mai politic să asculți de impărăteasă decât de împărat.
Mai este cunoscut in istorie și faptul că Teodora a avut o inepuizabilă indulgență pentru slăbiciunile oamenilor. Ca femeie ea cunoștea prea bine viața și fragilitatea firii omenești. A pledat pentru consolidarea instituției căsătoriei și drepturile femeilor , pornită fiind în mod firesc să ajute femeile în nenorocire.
În viața vechiului Bizanț , religia ocupa un loc deosebit , iar în viața împărătesei facea parte din protocol. La fiecare sărbatoare , înveșmântată în purpură și aur ea era prezentă în marile biserici unde asista cu devotament la liturghia divină. Aducea lumânări și îngenunchea în fața altarelor sau se ruga în prezența relicvelor sfinte. A ctitorit biserici și era cunoscută ca împărăteasa care îl iubea pe Dumnezeu, îl iubea pe Hristos, care era o împărăteasă credincioasă.
Aflată pe tron această femeie cu un spirit superior de o inteligență rară , cu o vointă hotărâtă și puternică , acestă ființă despotică și pătimașă, lacomă de putere a domnit alături de Justinian , a guvernat tot atât cât și el , amestecând virtuți și vicii, patimi de femeie și calități de bărbat de stat , nelinștită și complexă, adesea surprinzătoare și întotdeauna seducătoare. (Teodora…pg 70)
În vara anului 548, după o lungă suferință, Teodora a trecut în veșnicie, pentru a răspunde chemării rostită ritualic de marele maestru al ceremoniilor , Ieși de aici Basilisa, regele regilor , stăpânul stăpânilor te cheamă
și apoi
Recapătă-ți odihna Basilisa, regele regilor, stăpânul stăpânilor , te cheamă. (Teodora…pg170- 171)
Împaratul Justinian care i-a supraviețuit , până în ultima sa zi, i-a păstrat cu fidelitate memoria .
Împărăteasa a continuat să construiască forme în jurul spiritului său viu. Mulți ani după moartea ei , când voia să facă o făgăduială solemnă, Justinian avea obiceiul să jure pe numele Teodorei. (Teodora…pg172)
Charles Diehl, Teodora , împărăteasa Bizanțului, Editura Ulise, București 1991
Elena Beca a absolvit cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București secția Sociologie, în 1976.
Este Doctor în Filosofie al Universității din București din 1996.
Timp de 22 de ani a predat Sociologie la această Universitate și a colaborat cu alte instituții din domeniul educației.
A avut privilegiul să fie studenta Doamnei Zerka Moreno în Psihodramă și în perioada pregătirii doctoratului a avut un stagiu la Royal College în Londra unde a studiat Life Events and Illness cu George Brown, Tirill O Harris și Paul Bebbington.
În prezent este Practician al metodei Referențialului Arhetipurilor Personale și Formator pentru primele module din această metodă, sub îndrumarea lui Georges Colleuil.
Dr. Elena Beca este o persoană complet dedicată studiului, un interlocutor atent și empatic și mai mult ca toate, un bun povestitor.
