Visul, Cheia Identității

Extras din cartea “Le Rêve, Clé de l’Identité“, autor Georges Colleuil

Am putea să credem, desigur, că deja s-a spus totul! Totul și bineînțeles nimic. Și atunci ce mai e de adăugat? De ce o nouă carte despre acest subiect? Cel puțin pentru trei motive:

Mai întâi pentru că subiectul este ca un ocean, atât de vast și totuși atât de puțin explorat. Ne este frică de abisuri, de monștri care viețuiesc la acele niveluri de profunzime… unde nu  vom ajunge  poate niciodată… Înfricoșător!!! Ce cunoaștem mai bine ne sperie mai puțin. Aceasta era poziția primilor filosofi din Istorie care se auto-denumeau ”fizicieni” și care luptau contra falsei cunoașteri în încercarea de a pătrunde misterele lumii.

Vastitatea subiectului! Dimensiuni care lipsesc în explorarea comorilor îngropate sub molozul somnului, care necesită mai întâi să fie experimentate, desprăfuite, reîntregite. Tema identității, dimensiunea umanistă a viselor, înțelepciunea lui Morfeu dar și descoperirea de teritorii pierdute sau necunoscute încă. În acest punct visele de teritoriu traversează teritoriul viselor.

Înainte de a mă gândi la imensitatea și complexitatea subiectului, m-am gândit desigur la toate acele abordări de geniu propuse de-a lungul secolelor pentru a studia lumea onirică… Freud, Jung, Adler, șamanismul, cabala, etc. și am contemplat pentru a exploata ce e mai bun din fiecare abordare, fără dogmatism, pentru a organiza și structura o sesiune fecundă deschisă mai degrabă  către cel care visează decât către vis. Această abordare poate părea lipsită de rigoare intelectuală, sunt de acord, poate să pară sincretică, o admit, dar eliberată de dogmatism ar trebui să evolueze către un proces de decolonizare a visului.

Visul este un teritoriu ocupat de împărați istorici și chiar vreau să pătrund în desiș. Răzvrătindu-mă împotriva papilor spiritului sau ai neuroștiințelor mă pun să ascult lumina visului și urmăresc cântecul său melodios sau haotic fără prejudecăți.

Jules Verne a explorat aceste lumi necunoscute, ascunse, abisale. Și cu mult înainte ca oamenii să le exploreze la rândul lor! Călătoria pe Lună, s-a făcut! Douăzeci de mii de leghe sub mări, s-a făcut! Ocolul lumii în optzeci de zile, s-a făcut, și încă alte minuni. Cu excepția uneia. O viziune, o operă majoră a lui Jules Verne care nu a fost încă realizată de către om: O călătorie spre centrul Pământului. O călătorie pe care totuși o poate face oricine, în orice moment. Nu e nevoie de un brevet de speolog nici de un zbor în Islanda. Călătoria spre centrul Pământului este lucrul cu sinele. Este coborârea în centrul sinelui. Visul este calea regală, zicea Freud. Visul autorizează și justifică această călătorie.

Acela care devine Maestrul viselor sale… pășește către înțelepciune.

Georges Colleuil