La ora actuală există poate mii de jocuri de Tarot. În mod evident, cel mai cunoscut publicului este Tarotul de Marsilia. Apărut în secolul al XVIII-lea, Tarotul de Marsilia cunoaște rapid diferite variante. Acesta nu este însă și cel mai vechi, el descinzând dintr-un Tarot mult mai arhaic ale cărui urme ne conduc până în secolul al XIV-lea.
Pasionat de Tarot și de întregul procesul creativ, Georges Colleuil imaginează o altă origine a Tarotului. El se lansează în această aventură căutând mai întâi un instrument adaptat decodarii viselor. Cu timpul însă, Tarotul de Marrakech își dovedește utilitatea în toate domeniile de cunoaștere personală. Elementul ce declanșează această aventură este întâlnirea cu pictorul Jean-Baptiste Valadié. Artist inspirat de senzațiile particulare ale orientului și Africii, Valadié îl ajută să descopere un nou spirit al Tarotului. Acest nou Tarot are ca particularitate faptul că este mai vechi decât celelate jocuri de Tarot cunoscute până acum. Noul este așadar întoarcerea a ceea ce este vechi. Acest vechi ce a rezistat de-a lungul secolelor metamorfozându-se în permanență pentru a scăpa de persecuțiile vremii. Metaforă psihanalitica: întoarcerea refulatului.
În crearea acestui inedit joc de Tarot, Georges Colleuil se inspiră dintr-o legendă binecunoscută tarologilor : întâlnirea celor șapte înțelepți la începutul secolului al XII-lea în cetatea Fez din Maroc.
Prima viziune a fost incendiul bibliotecii din Alexandria, locul în care întreaga cunoaștere a umanității era înregistrată. Astfel, șapte înțelepți: un evreu, un arab, un creștin, un berber, un chinez un persan și un indian se reunesc la sfârșitul secolului al XII-lea în cetatea Fez din Maroc pentru a grava cu cerneala luminii memoria vie a cunoștințelor ce le depozitau, toate acele cunoștințe ale antichității dispărute odată cu incendiul bibliotecii din Alexandria. După principiul că o imagine valorează cât o mie de cuvinte, unul dintre acești șapte înțelepți, născut la Marrakech, pictează, desenează și caligrafiază totalitatea cunoștințelor universale pe 22 de rulouri ce constituie originea arcanelor majore. O generație mai târziu, unul dintre moștenitorii acestor șapte înțelepți, pictor și trubadur, fondează arcanele minore după care asamblează cele 79 de imagini formând un joc ce va sta la originea Tarotului.
Tarotul de Marrakech nu este un joc divinator. Acesta a fost conceput pentru a se adapta foarte precis dezvoltării personale, procesului de cunoaștere de sine, terapiei și psihanalizei. Compus din arhetipuri foarte profunde ce se înrădăcinează în memoria tuturor civilizațiilor, acesta este adaptat în particular analizei viselor și oricărui proces creativ.
Tarotul de Marrakech pune în relație diferitele civilizații ale pământului, arată mai degrabă asemănările decât deosebirile, construiește pasarele, stabilește legături, deschide perspective.
O particularitate a Tarotului de Marrakech este prezența unei cărți în plus, cea de-a 79-a. De ce?
Este vehiculat în înțelepciunea alchimiei că, acela ce dorește să realizeze în interiorul său aurul spiritual trebuie să deschidă mai întâi cele 78 de porți ale cunoașterii. Acest număr face bineînțeles referință la Tarot. În secolul al XIX-lea un chimist rus, Medeleev, clasează atomii în funcție de numărul de protoni conținut de fiecare dintre aceștia. Astfel hidrogenul conține 1 atom, carbonul 6, fierul 26 iar aurul … 79 !
De partea cealaltă a porții cu valoarea 78: aurul! Aurul care, în mod surprinzător are valoarea 79.
